SCURTĂ ISTORIE A COLEGIULUI TEHNIC „GHEORGHE CARTIANU”

Rădăcinile Colegiului Tehnic „Gheorghe Cartianu” coboară adânc şi pot fi identificate în Grupul Şcolar de Chimie din Piatra Neamţ, care a fost urmarea firească a dezvoltării economice din perioada anilor 1959-1963, când au început să producă primele capacităţi ale combinatelor de Fire şi Fibre Sintetice şi de îngrăşăminte Chimice de pe platforma industrială a oraşului Piatra Neamţ (zona Săvineşti- Roznov).

 ORASUL PIATRA-NEAMT, DESCOPERIT PAS CU PAS…

La data intrării în funcţiune a primelor capacităţi ale celor două combinate chimice, şcolile din Piatra Neamţ nu pregăteau operatori chimişti ori nu încheiaseră instruirea viitorilor muncitori care aveau să deservească instalaţiile obiectivelor amintite. Din anul şcolar 1961-1962, în cadrul Şcolii Profesionale de Construcţii din Piatra Neamţ, cu sediul în localul actualei şcoli „Spiru Haret”, s-au organizat primele clase de operatori chimişti şi mecanici pentru întreţinerea şi repararea utilajelor din industria chimică, prima generaţie absolvind cursurile în anul 1965.

Dar oferta acestei şcoli era mică în comparaţie cu cererile crescânde de personal muncitor specializat, astfel că încă din 1964, Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei a aprobat ridicarea primelor clădiri ale noii instituţii de învăţământ. Pe parcursul câtorva luni s-au înălţat primul corp al liceului, un corp de ateliere, două cămine şi cantina (dată în funcţiune la câteva luni de la începutul anului şcolar 1965-1966).

Inaugurarea şcolii a avut loc la 15 septembrie 1965, iar denumirea de Grup Şcolar de Chimie s-a impus prin ordinul 8789/D din 1 octombrie 1965, după separarea Ministerului Petrolului şi Chimiei în două ministere distincte: Ministerul Petrolului şi Ministerul Chimiei.

Conform planului de învăţământ transmis instituţiei, de la 15 septembrie 1965 au fost pregătiţi în cadrul şcolii profesionale elevi pentru 11 specialităţi: operator la fabricarea fibrelor şi firelor sintetice; operator chimist la chimizarea metanului; operator chimist la fabricarea compuşilor azotoşi şi îngrăşămintelor azotoase; lacatuş mecanic pentru întreţinere şi reparaţii în industria chimică; lacatuş mecanic pentru întreţinerea şi repararea pompelor compresoare; strungar; electrician întreţinere şi reparaţii; electrician montator instalaţii automatizate; electrician de instalaţii lumină şi forţă; electrician pentru centrale şi staţii electrice.

Concomitent cu Şcoala Profesională şi-au continuat activitatea Şcoala Tehnică şi Şcoala de Maiştri (cursuri de zi si seral).

În baza legii nr. 2 din 1966, cu privire la înfiinţarea, organizarea si funcţionarea liceelor de specialitate, începând cu 15 septembrie 1966, în clădirea Grupului Şcolar de Chimie şi-a început activitatea, ca instituţie de învăţământ distinctă, Liceul de Chimie.

Începând cu 1969 Grupul şi Liceul s-au unificat sub numele de Centrul Şcolar de Chimie, ulterior Grupul Şcolar de Chimie.

În cei 42 de ani de la înfiinţare, această unitate de învăţământ s-a afirmat ca un centru de pregătire temeinică a tinerei generaţii. Şcoala s-a impus şi pe plan naţional între instituţiile de profil, dovedind că-şi merită numele.

 PREZENTAREA BAZEI MATERIALE A COLEGIULUI TEHNIC „GHEORGHE CARTIANU”

Preocuparea continuă a colectivului didactic şi a echipelor manageriale care s-au succedat la conducere a fost constituirea unei baze didactico-materiale temeinice, necesară noilor specializări incluse în planul de învăţământ.

De-a lungul timpului, un sprijin real şi consistent a venit din partea Combinatului de Fire şi Fibre Sintetice, care a înţeles necesitatea unei dotări moderne în instruirea viitorilor specialişti.

A doua etapă de construcţie a survenit în 1972 când s-a construit un cămin, 10 săli de clasă şi încă trei laboratoare destinate analizelor fizico-chimice.

A treia etapă s-a încheiat în 1974 prin construirea unui cămin (actualul corp 4, cu săli de clase pe trei nivele şi camere pentru cazare, un nivel).

În anul 1978 s-a construit sala de sport, iar în 1980 corpul de şcoală numit Laboratorul tehnologic, cu spaţii de învăţământ şi instruire practică.

Până în 1974 dominante au fost în planul de învăţământ specializările tehnice. În 1990 apar şi alte specializări: filologie, matematică-fizică şi fizică- chimie şi, începând cu 1991, clase cu profil sportiv.

Începând cu anul 1995-1996, în cadrul Grupului a funcţionat, până în anul 1999-2000, Şcoala Postliceală cu profil de biotehnologie.

Adaptându-se cerinţelor pieţii, şcoala noastră şi-a diversificat continuu specializările în domeniul pregătirii tinerilor: laborant analize fizico-chimice, operator chimist la fabricarea şi prelucrarea fibrelor chimice, operator la fabricarea celulozei, hârtiei şi fibrelor artificiale, mecanic întreţinere şi reparaţii, automatist exploatare şi întreţinere echipamente din industria chimică şi petrochimică, operator în industria cărnii, laptelui şi conservelor, operator în industria polimerilor, electrician întreţinere – reparaţii maşini şi utilaje, electromecanic AMA, biotehnist în procese vegetale active, biotehnician în controlul produselor alimentare, tehnician operator tehnici de calcul, tehnician în telecomunicaţii, tehnician chimist de laborator, tehnician în protecţia calităţii mediului, tehnician echipamente periferice şi birotică, tehnician desenator tehnic, tehnician designer vestimentar, matematică-informatică, electromecanic în industria alimentară, tricoter-confecţioner, etc.

Începând cu anul de învăţământ 2001 – 2002, s-a constituit la nivelul municipiului Piatra Neamţ un Campus şcolar pentru elevii din liceele şi grupurile şcolare ale oraşului. În anul de învăţământ 2006 – 2007 în Campus sunt cuprinşi 700 de elevi interni cărora li s-au asigurat condiţii bune şi foarte bune de locuit, de învăţat şi servire a mesei, în schimburi prelungite, la cantina şcolii.

Ca urmare a adaptării la piaţa muncii, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” (denumire schimbată în 2005) funcţionează în anul şcolar 2006 – 2007 cu 72 de clase, din care 6 clase liceu teoretic, 33 clase liceu tehnologic ruta directă, 4 clase liceu tehnologic ruta progresivă, 15 clase Şcoală de arte şi meserii nivelul 1, 6 clase de şcoală de arte şi meserii nivelul 2, 5 clase liceu seral tehnologic, 2 clase liceu frecvenţă redusă, 1 clasă şcoală postliceală, cuprinzând un număr total de 1871 elevi.

Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” a reuşit, în timp, să menţină şi să dezvolte o bază materială corespunzătoare unui învăţământ modern. Stau mărturie cele 3 laboratoare de informatică cu o dotare de 65 de calculatoare, din care 25 primite prin proiectul PHARE TVET 010801, împreună cu un server şi o imprimantă de tip laser, conectate în reţea şi la INTERNET. Laboratorul fonic şi multimedia, realizat în septembrie 2006, permite aplicarea metodelor interactive de predare-învăţare la toate disciplinele.

Pentru numărul mare de clase/elevi dispunem de: 42 săli de clasă; 19 laboratoare şi cabinete ; 11 ateliere; o sală de sport; o cantină cu capacitate de 200 elevi/tură; 3 cămine cu capacitate de 600 – 700 locuri; o sală de conferinţe – colocvii.

 CINE A FOST GHEORGHE CARTIANU?

Ţinând seama de contribuţia acestei unităţi de învăţământ la pregătirea forţei de muncă de-a lungul anilor şi în prezent, de profilul preponderent tehnic al şcolii componente, dar şi pentru a conferi şcolii noastre o individualitate distinctă, Consiliul Profesoral al Grupului şcolar de Chimie Industrială, prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, a solicitat Ministerului Educaţiei Naţionale şi a obţinut, începând cu 1 septembrie 1998, schimbarea numelui unităţii noastre în GRUPUL ŞCOLAR „GHEORGHE CARTIANU” Piatra-Neamţ.

Pentru cei care incă nu ştiu, GHEORGHE CARTIANU, născut la 8 august 1907 în comuna Borca, din judeţul Neamţ, inginer electromecanic, profesor universitar, inventator, este cunoscut în lumea ştiinţifică din ţara noastră ca fondatorul şcolii româneşti de radiotehnică, fiind autorul primelor studii de inaltă ţinută în domeniul radiotehnicii, iar, ca o recunoaştere a meritelor sale, a fost ales, din 1964, membru corespondent al Academiei Române.

Licenţiat al şcolii Politehnice – secţia electrotehnică – şi al Facultăţii de Ştiinţe (matematica) din Bucureşti, Gheorghe Cartianu va pacurge toate treptele ierarhiei didactice universitare până la titlul de şef al catedrei „RADIOCOMUNICAŢII” a Facultăţii de Electrotehnică şi Telecomunicaţii din Institutul Politehnic Bucuresti, catedră înfiinţată în 1952 şi pe care o va conduce până la retragerea sa din activitatea didactică in 1977. În anii 1933-1934 participă la toate lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din Bucureşti şi a Staţiei de emisie de la Bod. În 1940,începe publicarea lucrărilor sale ştiinţifice, rod al activităţii de cercetare laborioase din domeniul Stabilităţii sistemelor electrice liniare si neliniare. Între anii 1947-1950, a construit şi experimentat primele instalaţii de emisie, concepţie propie, cu modulaţie în frecvenţă. în 1952, a creat primul radioreleu experimental cu modulaţie în frecvenţă pe unde metrice. Între 1955-1956, a condus colectivul de specialişti care a construit o staţie de emisie pe unde metrice cu care s-au realizat primele emisiuni cu caracter regulat, iar în perioada 1970-1974 a coordonat lucrările – în premieră în ţara noastră – ale unei instituţii de emisie recepţie prin legături bilaterale radiotelex.